Sunt SkyGod, masterand în informatică, și încerc să-mi structurez Proiectul de Diplomă într-un mod practic, astfel încât să pot avansa zilnic, nu doar în sesiuni de inspirație mare. Încă nu l-am finalizat, dar am început să-mi dau seama cum să-l pun la treabă fără să mă pierd în detalii inutile.
Primul pas real a fost să-mi clarific întrebarea de cercetare și obiectivele: ce probleme vreau să rezolv, care este contribuția mea distinctă și cum pot demonstra cu date sau exemple că ideea funcționează. Am încercat să formulez totul într-un text scurt, de 1-2 pagini, pe care îl arăt m-aferiului meu. Ideea a fost să am o hartă: ceea ce vreau să livrez, nu doar subiectul, ci rezultatul concret, cum voi măsura succesul și ce compromisuri pot apărea. Juxtiezi clar obiectivele cu ipotezele, iar dacă apare o ipoteză falsă, să știu unde să intervin rapid.
După asta, am lucrat la o schiță de cuprins, dar nu ca la o rețetă rigidă. Gândindu-mă la proiectele pe care le-am văzut în timpul masteratului, am încercat să conectez capitolele într-un flux logic, în care fiecare secțiune servește un scop: Introducerea stabilește contextul și relevanța; Revizuirea literaturii sintetizează stadiul cunoașterii, iar Metodologia descrie exact ce voi face, cu detalii despre date, instrumente, cerințe etice și evaluare. Anexa, dacă vine, nu este doar un stoc de cod, ci un registru de decizii, variante testate și justificări. Încă nu am o structură fixă, ci mai degrabă o schemă adaptabilă în care capitolele pot crește sau se pot sub-diviza în funcție de necesitate.
Un exemplu concret din proiectul meu actual: lucrez la un Sistem de detectare a anomaliilor în trafic de rețea, folosind învățare automată. Am încercat să dau un ritm practic structurii mele: introducerea explică clar problema, obiectivele mele includ reducerea ratei de alarmă falsă cu un procent, iar metodologia cuprinde un strat experimental cu un dataset real, o serie de modele de învățare și evaluarea pe multiple metrice (ACCURACY, F1, ROC-AUC). Nu-mi fac un caiet de sarcini în stil "do A, apoi B, apoi C"; mai degrabă încerc să definesc scopuri pentru fiecare segment, iar apoi să adaptez în funcție de rezultate. În practică înseamnă să am câteva variante de abordare pentru metodologie, ca să nu fiu prins dacă una dintre idei nu funcționează. Efortul este să păstrez flexibilitatea, dar să păstrez și un fir logic clar pentru comisie.
Planificarea calendaristică este un alt element cheie, dar fără să devină o listă inflexibilă. Am construit un calendar orientativ pe etape: 2 săptămâni pentru revizuirea critică a literaturii, 2-3 săptămâni pentru definirea metodologiei, apoi cicluri scurte de implementare și evaluare, cu revizuiri regulate. Ideea nu este să "rectific" totul la final, ci să introduc bule de feedback frecvent: discuții scurte cu profesorul îmi dau direcții, iar notițele mele de reflecție rămân viabile dacă proiectul se îndepărtează de plan. Am adoptat practică să-mi verific sarcinile la fiecare două săptămâni, astfel încât să pot ajusta atât planul, cât și așteptările de rezultate.
Cu toate acestea, realitatea poate să-ți dea peste cap schema în orice moment: datele pot lipsi sau apar cerințe neașteptate; atunci soluția este să ai un plan B și să comunici des cu coordonatorul. În momentele astea, încerc să păstrez clar obiectivul final și să mă întorc la întrebările de cercetare: "ce ne spune această evaluare despre validitatea ideii?" și "ce dovadă mai am nevoie pentru a susține concluziile?"
Voi aprecia foarte mult dacă împărtășiți cum ați structurat voastre Proiecte de Diplomă: ce a funcționat pentru voi, ce ați revizuit în timpul procesului și cum ați gestionat litigiile dintre teorie și date. Aveți, poate, o metodă preferată pentru a păstra concentrare fără să vă simțiți constrânși de un șablon fix? Mulțumesc.
